România, amanetată de Liviu Dragnea

„Lăsați-ne să guvernăm”, erau auziți liderii PSD în primele luni după alegeri. Ei voiau să guverneze, dar nu-i lăsau forțele oculte. Un stat paralel, un bătrânel miliardar din SUA, opoziția, cetățenii, reptilienii.

Mai apoi, au început să apară chiar dintre ei unii din cauza cărora țara nu putea fi dusă pe culmile prosperității. Primul a fost Sorin Grindeanu, care a clipit de două ori, în semn de „viva la revolution” și s-a baricadat în Palatul Victoria preț de câteva zile. Adică până a înfrânt, după care s-a retras la Timișoara să-și pregătească răzbunarea.

S-a răzbunat atât de rău încât a revenit la Dragnea cu coada între picioare, ca un adevărat fiu risipitor. Iar Dragnea, ca un tată iertător, l-a acceptat din nou pe Grindeanu sub aripa sa, numindu-l președinte al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. Dar asta-i altă poveste.

În ultimele clipe ale revoluției sale înăbușite, Grindeanu  avea să-i transmită cu limbă de moarte lui Mihai Tudose faptul că îl paște o soartă asemănătoare. 6 luni mai târziu, Mihai Tudose dădea rolul de „ales al partidului”  pentru cel de dizident.

Și iată cum blestemul făcea să tot apară câte unii care să nu-i lase pe social-democrați nici să crească pensii ori salarii, nici să construiască drumuri sau să atragă investiții.

Pârghiile guvernamentale și fondurile publice nu s-au concentrat pe îndeplinirea obiectivelor de mai sus. Asta pentru că Liviu Dragnea este permanent ancorat în câte un război în care are nevoie de aliați. Funcțiile nu ajung la cine merită, bugetele nu ajung unde e nevoie. Ele sunt date numai în urma îngenuncherii, pupatului de inel și înregimentării în războiul sfânt al lui Liviu Dragnea.

Orice mișcă astăzi în țară, mișcă pentru că are nevoie șeful PSD. Să plătească un favor mai vechi sau să „contracteze” unul nou. Nu se urmărește nicio strategie de dezvoltare iar obiectivele țării sunt adânc îngropate sub obiectivele personale.

Puțin câte puțin, social-democrații încep să golească vistieria. În ultimii doi ani, datoria externă a României a crescut cu 20 miliarde euro. Aproape dublul valorii celui mai mare împrumut atras de țara noastră sub guvernul Boc și în vremuri de criză economică mondială.

Iar viitorul apropiat nu ne dă niciun motiv de optimism. Se apropie două momente extrem de importante pentru țara noastră și ambele ne prind total nepregătiți: Centenarul și președinția Consiliului U.E. În București și în multe locuri din țară, Centenarul e privit de autorități ca simplă oportunitate de sifonat bani. Pe de cealaltă parte, guvernul se uită la președinția Consiliului UE mai degrabă ca la o piatră de moară, decât ca la o oportunitate a României de influențare a agendei europene.

Un singur mare vis le-a rămas guvernanților noștri și anume dinamitarea justiției. După ani în care și-au condus județele ca pe niște regate, baronii PSD vor să iasă pe ușa din față a politicii. Și în timp ce fac asta, continuă să-și îndese în buzunare oricât de mult obțin din amanetarea zilnică a României.

 

S-ar putea să vă mai placă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *